|
|
Scrisa in anul 1871 si publicata in revista ,, Convorbiri literare'' la 1 iulie 1885 , poezia Sara pe deal este o idila.Ea se inscrie in seria acelor poeme de tinerete in care iubirea apare ca ,, un rit de reintegrare in pierduta armonie cosmica,de recuperare a starii de farmec si a timpului echinoxial''(ioana petrescu)
Poezia este marcata evident de semnele unui perfect echilibru intre elementele intregului,echilibru care-i permite in ultima instanta individului,purificat prin iubire,sa cucereasca ,,centrul sacru al lumii''.
,,Sara'', ca moment de echilibru intre noapte si zi,este asociata inca din titlu,,dealului'',semn al unei calme sinteze a inaltului si a vaii,ale carui linii armonizeaza ca un aspect al sacrului care este pe masura omului.In aceasta situatie,in poezie nu exista un paralelism antinomic intre celest si terestru,din moment ce permanentei tendinte spre inalt corespunde o tentatie a celestului spre teluric.Terestrul si inaltimile comunica in mod evident:,,Turmele-l urc,stelele le scapara-n cale''.Aspiratia spre inalt caracterizeaza in egala masura acvaticul(apele plang clar izvorand in fantane" ,semnele prezentei omului si este difenitorie,mai ales,pentru om:Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara''.Nu lipsite de semnificati profunde sunt instrumentele muzicale , care , prin pozitia lor,unesc polii lumii ori un clopot de dincolo de timp,al carui sunet anuleaza conditia temporala a individului.Intreaga realitate sta sub semnul sacrului,iar timpul conturat de poezie este al unei permanente geneze,cand omul este contemporan nasterii formelor:Stele nasc umezi pe bolta senina''.In acest caz,personificarile la care apeleaza poetul primesc dimensiuni de profunzime,sugerand ca intre planul obiectiv si cel subiectiv exista o comunicare sensibila,diferentiere definitorie a elementelor nu duce la incomunicabilitate:buciumul eminescian are in el o ,,jale'' omeneasca,apele ,,plang clar izvoarand in fantane'',in timp ce clopotul vechi umpla cu glasul lui sara''.
Cosmicul eminescian se afla,fara indoiala,sub semnul unei simbolice cumpene,prin care lumea isi pierde ridigitatea,inaltul si josul comunicand si fara putandu-si schimba poziitile fara ca armonia intregului sa fie pusa sub semnul intrebari:,,Scartaie-n vand cumpana de la fantana'' devine versul emblematic pentru un univers ale carui extremitati comunica de deplin.
Finalul poeziei transcrie gestul ritualic al omului,care,implinit prin iubire ce-i garanteaza depasirea cercului stramt al propriei conditii,reuseste sa se contopeasca pe deplin cu intregul,printr-un somn intr-un adevar ,,centru sacru al lumii'',marcat de un ,,vechi'' salcam,care isi dezvaluie pe deplin convingator ,, functia de axis mundi''(ioana petrescu)
_______________________________________
Pentru mai multe desene in romana : http://desenele-copilariei.net/
Nimeni nu scapa virgin .. Viata ne f**e pe toti!!!
Majoritatea fisierelor puse pe site is torrente de pe filelist si lasttorent
|
|
